SMS de dragoste cu formule matematice

Mă jucam azi pe blog şi din întâmplare am ajuns şi la statistici. Mai exact la termenii motorului de căutare. Şi mi-am zis să văd cum ajung oamenii la mine pe blog.

Cei mai mulţi îl caută pe Laurent Boutonnat. Asta m-a făcut să traduc în engleză prima parte a postului respectiv. Dacă tot ajung aici măcar să aibă ceva de citit. Urmează căutarea după brioşe .

Însă rezultatele astea sunt OK. Se poate şi mai rău .

Mai jos vedeţi câteva dintre cele mai ciudate rezultate care au adus cititori pe blog.

- unde se gaseste jucaria(moon sand)

- sms de dragoste cu formule matematice

- dragoste -dumnezeu -romani -www -

- gaina biologie

- cati

Furtună

Mă lăudam aici cu priveliştea din faţa casei mele. Luni seara, la întoarcerea din vacanţă, totul s-a schimbat.

Olanda a avut parte de o furtună. Cu vânt de peste 100 km/h, şi un număr record de fulgere (citeam azi că au fost 75000 – aşa multe se întâmplă doar o dată la cinci – zece ani) a dus la pagube de 15 milioane de euro.

Şi a adus pagubă şi parcului din faţa casei . Care arăta aşa a doua zi dimineaţă.

Crazy

Privesc cum doarme. Un somn liniştit sper. Au trecut deja două zile. Două zile. A mai rămas o zi şi un pic. Care sper să nu se termine niciodată. Vreau să am puterea să opresc timpul în loc.
O zi şi un pic în care voi încerca să dau totul. Şi să o fac cum trebuie.
Privesc cum doarme. Vreau să fac asta pentru tot restul vieţii. Cred că ştie asta.
Totul e atât de bine să simt că e lângă mine, să îi aud vocea atât de aproape, să îi simt pielea atât de fină. Are cel mai frumos zâmbet din lume. Are cei mai frumoşi ochi, cea mai frumoasă gură, cel mai frumos păr, are cele mai frumoase mâini. Iar acum stau şi privesc cum doarme.
E lucrul cel mai bun şi frumos care mi s-a întâmplat vreodată. Nu pot înţelege cum de au putut unii spune stop.

Cum să spui nu? Trebuie să fii nebun să renunţi la aşa ceva de bună voie. Să nu mai simţi, să nu mai mângâi, să nu mai asculţi, să nu mai vezi, să nu mai ai.
Să nu-i mai poţi sta alături. Să nu mai poţi privi când doarme. Trebuie să fii nebun!
Stau şi privesc cum doarme. Oare am reuşit să opresc timpul?

Eurovision 2009 – Marea finală

Pentru început verificările:
- lasagna – în cuptor – aproape gata – check
- vin roşu – pe masă – check
- tv – pe BBC – check
- Grace – în întârziere, ca de obicei, dar ajunge înainte de start – check

Şi astfel ajungem la ultima seară a concursului. Spectacolul a fost din nou extraordinar. Ruşii au dovedit că sunt buni organizatori . Prezentatorii muuuuuuuult mai buni decât cei din semifinală. Alsou chiar vorbea franceză… Per total, mi s-a părut o variantă europeană şi muzicală a Olimpiadei de la Beijing. Oricum, cele 30 milioane de euro cheltuite în plus faţă de bugetul iniţial au făcut ca totul să arate super. Nu cred că va mai fi vreo ediţie a Eurovisionului care să arate astfel…
Dar să trecem şi la piesele din concurs. Cunoşteam deja majoritatea pieselor din semifinale. Singurele necunoscute erau Germania, Franţa, Spania, Marea Britanie şi Rusia.
Grace însă vedea totul pentru prima dată. De fapt era prima oară când vedea Eurovision .

Aşadar, în ordinea întrării în concurs:

1. Lituania. Ca şi în semifinală, piesa nu m-a dat pe spate. Interpretarea a fost OK, flacăra din palmă la fel. Dar nu mi-a părut a fi material de Eurovision.

2. Israel. Îmi menţin părerea că au ajuns în finală pentru mesajul piesei. Au cântat mai bine decât în semifinală, dar doar atât.

3. Franţa. Patricia Kaas a arătat, nu că ar mai fi fost nevoie, că ştie să cânte. Şi că se poate descurca de una singură pe scenă . Şi a cântat într-o zi în care nu cântă de obicei. Ziua când a murit mama ei. Interpretarea a fost fără cusur, iar reverenţa de la final foaaaarte drăguţă. Dar nu o văd printre câştigători…

4. Suedia. Faptul că i-a venit rândul după Franţa se pare că a avut ceva efect asupra vocii solistei. Nu s-a auzit la fel de bine ca în semifinală. Şi din nou gluma referitoare la rochie: ”Nu mai e nici o pasăre vie în Suedia” . Cică ar fi costat 37.000 euro.

5. Croaţia. Nu a fost o piesă rea. Mi-a plăcut efectul vântului asupra rochiilor fetelor de pe scenă. A fost cumva în ton cu muzica.

6. Portugalia. Una dintre piesele mele favorite. Şi se pare că şi a lui Graham Norton . E o piesă aaatât de drăguţă… Şi decorul e atâât de colorat… Happy, happy, happy. ”Şi uite că au şi o femeie care cântă la acordeon pe scenă. E atât de drăguţ!”, spune comentatorul BBC. Şi am citit pe undeva că solista purta pantofi parfumaţi. How cool is that? I love it!

7. Islanda. O adevărată surpriză pentru mine. Necunoscută. Nu pricep cum am putut să o ratez în semifinală. Nu îmi aduc aminte să fi ascultat piesa asta marţi. E pentru prima oară când o ascult. E o baladă foarte frumoasă. Interpretare excepţională. Solista foarte, foarte, foarte drăguţă. Şi are numai 18 ani. V-am spus că e drăguţă?

8. Grecia. Nu am înţeles de ce este văzut ca favorit. Piesa nu îmi place deloc. Interpretul nu îmi place nici el. Spectacolul e OK, dar unde este muzica?

9. Armenia. Pentru mine a fost o surpriză că au ajuns în finală. Melodia te prinde. Dar totuşi… ”Mama lor trebuie să fie atât de mândră” se aude comentariul de la tv .

10. Rusia. Piesa ar avea ceva potenţial. Interpreta arată însă cam ciudat. Şi nici nu cântă prea bine. Îmbătrânirea de pe ecranul din spatele ei e o idee interesantă. Dar cam atât. Se pare că ruşii nu mai vor să câştige anul acesta .

11. Azerbaidjan. Hmm. Mie îmi pare manea. Solistul arată ca un fel de Costi Ioniţă mai slab. Solista e drăguţă, totuşi.

12. Bosnia şi Herţegovina. Încă una din favoritele mele. Îmi plac mult costumele albe. Şi îmi place mult, mult şi piesa .

13. Moldova. E în română. E foarte antrenantă. S-a auzit un pic mai bine în semifinală. Dar îmi place.

14. Malta. S-a auzit mult mai bine decât în semifinală. Şi îşi doreşte foarte mult să câştige. E a treia oară la Eurovision. Prima oară a ieşit pe locul 3. A doua oară a fost a 2a. Însă competiţia de anul acesta e destul de puternică…

15. Estonia. Piesa asta mi-a plăcut şi ea extrem de mult. Iar ochii albaştri ai solistei… Şi cântă şi la vioară. Superb!

16. Danemarca. O bună parte a melodiei am crezut că e interpretată de Boyzone. Catchy song, dar atât.

17. Germania. Pantalonii solistului sunt extrem de lucioşi şi… strâmţi . Personal îmi place cântecul. Deşi au pus destul de mult accent pe prezenţa Ditei von Teese, până spre final nici nu s-a văzut pe ecran… Măcar a fost şi un scurt moment de striptease .

18. Turcia. S-a auzit foarte prost. Mult mai prost ca în semifinală. A rămas doar datul din buric…

19. Albania. Piesa m-a prins. Interpreta a fost şi ea la înălţime. Chiar dacă are numai 17 ani. Nu am putut să înţeleg dansatorii de pe scenă. Nu aveau nici o legătură cu piesa. Iar chestia aia albastră… Hmm.

20. Norvegia. Un alt favorit. Şi al lui Grace i-a plăcut . Piesa drăguţă. Interpret cu un zâmbet foarte dulce. A rupt din nou corzile arcuşului. Probabil că nu cântă live la vioară. ”Răii” de la BBC au spus că, spre deosebire de el, solista din Estonia a cântat live şi cu vioara.

21. Ucraina. Spectacolul nu a fost rău deloc. Dar melodia nu m-a dat pe spate. Să vedem dacă o sa îşi recupereze apartamentul pe care l-a ipotecat pentru a putea plăti roţile de pe scenă…

22. România. S-a văzut şi s-a auzit mult mai bine decât în semifinală. Am fost impresionat . Dar concurenţa din seara asta… Graham Norton spunea chiar că face playback, iar cea care cântă cu adevărat este fata îmbrăcată în albastru din spate. Foarte urât…

23. Marea Britanie. Britanicii au speranţe mari cu piesa asta. Andrew Lloyd Webber a scris piesa şi este şi cel care o acompaniază la pian. Piesa e OK spre final. Dar nu e printre favoritele mele.

24. Finlanda. Hmm. Butoaie în flăcări. Sound de anii ’80. Pas.

25. Spania. Piesa suna mult mai bine în videoclip. Spectacolul a fost destul de antrenant, dar ceva nu s-a auzit tocmai bine.

Momentul votului a fost şi el extrem de interesant. Multe dintre apariţii au fost destul de… exotice. Startul s-a dat din spaţiu .

Iar loteria de anul ăsta a dus premiul în… Norvegia.

Despre avioane – partea a 4-a

A mai rămas ceva mai puţin de o săptămână şi voi zbura din nou. De data asta spre Bucureşti… Vremea se anunţă foarte bună. Nu am mai ajuns pe acolo de vreo doi ani, cred. În mod obişnuit tot ce vedeam din oraş era ceea ce se vedea din autobuz în drumul dinspre Otopeni spre Gara de Nord şi retur.

De data asta însă voi petrece şi câteva zile în Bucureşti. Nu ştiu exact ce voi face, nu depinde totul numai de mine. Nici nu am discutat încă despre chestiile astea. Dar în ”research-ul” pe care l-am făcut zilele astea ar fi cam aşa:

Nişte vizite prin librării, ca să îmi aduc aminte de studenţie . Şi nişte magazine de muzică.

Abia aştept să merg iar cu metroul, ca pe vremea când eram student . Şi văd şi nişte parcuri la orizont…

Probabil o să îmi cam lipsească întâlnirea tradiţională cu Alinuţa, dar ce să-i faci, nu toată lumea rămâne în Bucureşti când mă hotărăsc eu să mai dau pe acolo…

O vizită la ”Violeta’s Vintage Kitchen”, că de, trebuie să mai şi mănânc. Iar din ce am citit prin diverse locuri, e posibil să fie o experienţă interesantă.

În mod sigur o să umblu în Bucureşti după biscuiţii Bubu, după eclere (mmmm, eclere ) şi alte mărunţişuri de genul ăsta, pe care nu le găsesc prin Olanda.

Şi cum vizita asta nu e deloc anunţată (OK, doar foarte puţine persoane ştiu despre) sunt extrem de curios dacă o să am ceva întâlniri neaşteptate. Aşa cum i se întâmplă de fiecare dată lui Grace. Dar, na, ea nu e la fel de norocoasă ca… moi .

Ori o să renunţ la toate astea şi o să fac ce vrea MSG. Că doar ăsta e motivul principal al vizitei. Sunt extrem de curios pe unde o să mă ducă. Şi ce o să facem. Pentru că de data asta trebuie să facă pe… ghidul. Că eu nu sunt decât un turist .

Fotografia

Cum ziceam cu ceva vreme in urma, iPod-ul meu ma surprinde din cand in cand si in playlist apar melodii care au cumva legatura cu starea mea. Si asta se intampla din ce in ce mai des…
Saptamana asta a fost randul lui Juanes & Nelly Furtado, cu “Fotografia” lor.
Am incercat si eu sa privesc fotografiile cand simteam ca ma apuca dorul. Dar in loc de o solutie, nu faceam decat sa ii simt si mai mult lipsa. Asa ca a trebuit sa renunt pana la urma… Nu am mai deschis nici o poza. De fapt le-am deschis mult mai rar. Dorul tot acolo este, dar macar nu ma gandesc atat de mult la asta…

Eurovision 2009 – A doua semifinală

M-am aşezat în faţa televizorului, pe BBC 3 din nou, cu aşteptări destul de mari. Se anunţa o semifinală mult mai puternică decât prima. Am fost puţin cam dezamăgit. Din cele nouăsprezece piese, numărul celor care mi-au plăcut cu adevărat nu au fost prea multe. Iar din cele care mi-au plăcut nu toate au mers mai departe…

În ordinea intrării în concurs au fost aşa:

Irlanda, cu o piesă ce suna a Avril Lavigne. Dar a mers. Plus că aveau animaţie cu fulgere pe scenă .

Apoi a venit rândul Norvegiei. Piesa îmi place mult de tot. O ştiam de ceva vreme . Iar solistul are un zâmbet care sigur îi va aduce muuuuuuulte voturi.

Imediat după Norvegia a venit Cipru. O piesă extrem de drăguţă. Dar cei 17 ani ai solistei s-au văzut în modul de interpretare a piesei. Emoţiile se vedeau aproape la fiecare notă. Poate din cauza asta nu a mers mai departe în finală. Dar piesa şi punerea în scenă i-au adus votul meu.

Apoi după o pauză de câteva melodii banale, ori pur şi simplu proaste, a venit… sfărşitul semifinalei. Glumesc. A venit Moldova. Cu o piesă antrenantă. Cu prezenţă scenică excelentă. Am rămas uimit că în vocea solistei nu s-a simţit nici un moment efortul dansului . Şi nu trebuie întotdeauna spectacol de mii de dolari (vezi cazul Greciei) când ai o voce bună şi o piesă OK.

Ar mai fi de menţionat Albania. Cu o piesă cam banală, un spectacol ciudat (ce era cu chestia aia albastră pe scenă?), dar vocea… Păcat că nu a avut o piesă mai bună. Dar spre uimirea mea a ajuns în finală.

Şi am ajuns şi la finalul pieselor care mi-au plăcut. Ultima pe listă, aproape de finalul concursului, a fost Estonia. Cu o solistă care seamănă extreeeem de mult cu o anume candidată independentă la europarlamentare , şi o piesă în limba estonă a reuşit, a reuşit să intre în finală. Nu e chiar Eurovision-material, dar am fost plăcut surprins că a mers mai departe…

În rest o grămadă de piese despre care se poate spune foarte uşor ”trei minute din viaţa mea pe care nu le voi mai recupera niciodată”, ca să o parafrazez pe una dintre comentatoarele BBC. Vezi exemplul Letoniei. Ca să nu mai amintesc de cei doi prezentatori. ”Nicole Kidman” şi ”Johnatan Ross” ne-au trecut prin tot felul de gafe şi momente penibile. Şi cică vorbeau franceză la un moment dat…

Acum aşteptăm cu interes finala de sâmbătă. Când se anunţă o concurenţă destul de acerbă. O să avem în plus reprezentanţii Marii Britanii, Spaniei, Germaniei, Franţei şi Rusiei, care nu au avut încă ocazia să se ”manifeste” pe scena de la Moscova.

Să vedem dacă voi avea timp să şi văd finala .

Another Chance

Astăzi un videoclip la o melodie pe care o ştiu de mult. Muzica nu o fi the best ever, dar povestea din videoclip mă dă întotdeauna peste cap…

Eurovision 2009 – Prima semifinală

Am văzut dimineaţa asta o mulţime de posturi pe tema asta. Încă unul în plus nu strică .

Recunosc, şi eu mă uit la Eurovision. De un număr de ani deja. Nu cred că în fiecare an, totuşi. Dar dacă se întâmplă să fiu pe acasă în serile respective, îl urmăresc.

Anul ăsta am rămas destul de plăcut impresionat de scenă. Se vede că ruşii au plătit ceva bani pentru toate astea. Păcat că prezentatorii nu s-au ridicat chiar la înălţimea aşteptărilor . Comentatorul BBC i-a ironizat tot timpul.

Acum să trecem la piese. Doar o mână de piese mi-au plăcut în această primă semifinală. Cred că o să le iau în ordinea numerelor de pe tricou.

Mai întâi a fost Suedia. După vreo patru piese mediocre, a fost ca o gură de aer proaspăt. Păcat că solista arăta cam ciudat sub lumina albă. Şi în plus de asta avea o mulţime de muşchi. Iar unul dintre mail-urile primite la BBC comenta ironic: e foarte ciudat că Belarus şi Suedia sunt reprezentate de acelaşi artist. Melodia însă mi-a plăcut. Referitor la costumaţia solistei un telespectator englez spunea: ”Probabil nu mai e nici o pasăre vie în Suedia…”

Următoarea pe listă a fost Turcia. Melodia nu a fost chiar cine ştie ce. Spectacolul a fost extrem de dinamic. Dum, dum . Cam atât…

Acum sunt probabil extrem de subiectiv . România mi s-a părut că a sunat OK. Dar am simţit lipsa dinamismului. Nu ştiu dacă a fost din cauza melodiei. Ori poate din cauza modului cum a fost filmat spectacolul. Poate imaginile prea statice de pe ecrane… Cine ştie. Până la urmă totul s-a terminat cu bine. Comentariul BBC dinaintea piesei: Ea este fiică de preot şi ne va cânta ”My hips are ready to glow”.

Apoi a venit Portugalia. Portugheza nu e o limbă care să îmi sune bine. Nu aveam mari aşteptări de la piesă. Dar a fost o apariţie extrem de plăcută. O melodie simplă, drăguţă, veselă, într-un decor extrem de colorat. În plus de asta, BBC avea şi traducerea versurilor pe ecran în timpul piesei. Aşa că am prins şi ceva din mesajul piesei. Că oricum portugheză nu prea pot să pricep . Comentariul a făcut ceva haz pe seama faptului că solista a plâns un pic la sfârşit. Dar mie mi s-a părut drăguţ totul .

Ultima piesă din semifinală a fost din nou o surpriză plăcută. Soliştii probabil aveau ceva cam mult gel în păr, dar după cum spunea şi comentatorul BBC, apariţia scenică a fost una dintre cele mai bune din concurs. Iar costumele albe mi s-au părut extraordinare. Şi melodia a fost şi ea OK, meritând un loc în finală.

În încheiere versurile, în portugheză şi engleză, ale piesei ”Todas as Ruas do Amor” a portughezilor, desigur . Le-am luat de aici.

Se sou tinta tu és tela
Se sou chuva és aguarela
Se sou sal és branca areia
Se sou mar és maré-cheia
Se sou céu és nuvem nele
Se sou estrela és de encantar
Se sou noite és luz para ela
Se sou dia és o luar

Sou a voz do coração
Numa carta aberta ao mundo
Sou o espelho d’emoção
Do teu olhar
Profundo
Sou um todo
Num instante
Corpo dado
Em jeito amante
Sou o tempo que não passa
Quando a saudade
Me abraça

Beija o mar o vento e a lua
Sou um sol
Em neve nua em todas as ruas
Do amor
Serás meu e eu serei tua

Se sou tinta tu és tela
Se sou chuva És aguarela
Se sou sal És branca areia
Se sou mar és maré cheia
Se sou céu és nuvem nele
Se sou estrela és de encantar
Se sou noite és luz para ela
Se sou dia és o luar

Beija o mar o vento e a lua
Sou um sol em neve nua
Em todas as ruas
Do amor
Serás meu e eu serei tua

—————————————

All The Streets Of Love

If I were paint, you would be canvas
If I were rain, you would be aquarelle
If I were salt, you would be white sand
If I were sea, you would be high tide
If I were the sky, you would be a cloud in it
If I were a star, you would be the charming
If I were night, you would be its light
If I were daylight, you would be the moonlight

I’m the voice of the heart
I’m an open letter to the world
I’m the mirror of emotion
Of your deep look.
I’m complete
In a second
I give my body
Like a lover
I’m the time that doesn’t pass
When the lonely feeling
gets a hold on me

Kiss the sea, the wind and the moon.
I’m a sun
in naked snow. In all the streets
of love
You’ll be mine and I’ll be yours.

If I were paint, you would be canvas
If I were rain, you would be aquarelle
If I were salt, you would be white sand
If I were sea, you would be high tide
If I were the sky, you would be a cloud in it
If I were a star, you would be the charming
If I were night, you would be its light
If I were daylight, you would be the moonlight

Kiss the sea, the wind and the moon.
I’m a sun
in naked snow. In all the streets
of love

You’ll be mine and I’ll be yours.

Dor

Încerc să ţin totul la un nivel minim. Nu pricep de ce este atât de greu să fac asta. Am reuşit întotdeauna să îmi stăpânesc emoţiile. Şi mi-e teamă de ce ar putea să se întâmple. Şi nu e deloc uşor să stau departe de telefon…

Dar nu e numai atât. Mai e şi nerăbdarea aceea pe care o simţi când eşti în faţa a ceva nou, necunoscut. Mă simt ca şi cum ar trebui să deschid un cadou. Împachetat cu un milion de straturi de hârtie. Cu fiecare strat care dispare, sunt mai aproape, din ce în ce mai aproape de a descoperi secretul. Surpriza.

Nu mai e foarte mult.