Cherry Pie

25 06 2009

Am încercat reţeta de aici. Cu ceva mici modificări.

Pentru că pe aici nu se găseşte untură, am înlocuit-o cu unt. Iar în loc de esenţa de migdale am pus zahăr vanilat. Pe deasupra am pus ou şi zahăr brun.

Deoarece am avut o tavă cam mare, a trebuit să mai fac o porţie de aluat, altfel rămânea descoperită :-D .
În reţeta de mai sus nu este menţionată temperatura la care trebuie coaptă, nici timpul cât trebuie ţinută la cuptor.

Eu am lăsat-o cam 20 de minute la 200 de grade Celsius, apoi încă 15-20 minute la 180 de grade, până a devenit aurie.

Iată şi rezultatul final:

Image and video hosting by TinyPic





Muffin lover

21 06 2009

Micutul asta statea astazi pe marginea balconului. Cand m-am apropiat de el nu a parut sa i se faca frica. Asa ca l-am servit cu niste bucati de muffins. Dupa ce a terminat a intrat si in sufragerie. Mai voia o portie :-D .

Image and video hosting by TinyPic





Fairytale

20 06 2009

Image and video hosting by TinyPic





Mărimea 38

11 06 2009

Cum săptămâna asta am primit nişte reclamaţii că scriu prea mult despre un anume subiect (pentru care probabil în curând voi face un blog separat :-P ) azi povestesc despre altceva.

Tot zilele astea s-a întâmplat o chestie, să îi spunem, mai… neobişnuită. Nu e prima oară când mă întâlnesc cu aşa ceva. Dar de fiecare dată continuă să mă ia prin surprindere. Nu pot să înţeleg cum funcţionează mintea feminină. Cu nici un chip.

Cum este posibil să te gândeşti să schimbi o rochie, care altfel îţi vine perfect, pentru singurul motiv că este mărimea 38 într-o ţară ca Olanda şi 40 în Franţa. Şi tu crezi că porţi mărimea 38 din Franţa. Ca să nu mai spun că respectiva rochie costă vreo 320 euro. Ceea ce nu e puţin nici măcar pentru un doctorand în Olanda.

Probabil nu aţi înţeles nimic din chestia asta :-D .

Să mai încerc o dată. O prietenă şi-a cumpărat de curând o rochie. De care pur şi simplu se îndrăgostise într-o vacanţă în Franţa. Problema, pe lângă preţ, era că pentru a intra într-o rochie măsura 38 avea nevoie de 2 persoane să o ajute să închidă fermoarul. Dar graţie globalizării a găsit-o şi în Olanda. Aşa că după câteva zile de gândire a cumpărat-o. Şi spre deosebire de rochia măsura 38 din Franţa, îi vine perfect. În plus a primit şi o reducere de 100 de euro.

Dar, ajunsă acasă, descoperă că mărimile sunt un pic diferite de la ţară la ţară. Şi că de fapt rochia e ceva mai mare decât credea ea. Pentru că, de, olandezii sunt ceva mai… înalţi. Aşa că singura soluţie era să revină la magazin să schimbe rochia. Pentru că asta e prea mare. Şi să ceară mărimea 36. Echivalentă cu 38-ul din Franţa, ”mărimea ei”. Argumente de genul: ”De ce vrei să schimbi o rochie care îţi vine perfect cu una în care te chinui să respiri?” nu găseau nici un fel de înţelegere. Rochia trebuia schimbată :-D .

Pentru că o femeie, ca să arate bine, nu are neapărat nevoie să respire. Atâta timp cât rochia pe care o poartă e mărimea ”care trebuie”.

Vă doare capul nu e aşa? Mda. Nici măcar nu e singurul caz pe care l-am întâlnit :-D .

Oricum, până la urmă, cu un pic de ajutor am reuşit să o conving că nu are nici un sens să schimbe rochia.

Acum urmează să îşi cumpere pantofi….





7 zile

2 06 2009

A trecut ceva mai mult de o saptamana de cand ne-am vazut. Sapte zile in care am trecut, impreuna, de la bucurie la tristete, de la speranta la deznadejde, de la nu este posibil la mai incercam si asa.

Si inapoi.

Nu a fost nicicand atat de intens. Totul era diferit in decurs de cateva ore. Poate viteza asta face totul sa fie atat de frumos. Si intr-un fel atat de bine. Chiar daca acum suntem departe.

Departarea nu face lucrurile mai usoare. Asteptarea doare. Astazi, de exemplu, m-am uitat la ecranul telefonului de vreun milion de ori. Nici un semn. Nici un mesaj, nici un apel. Orele au trecut atat de greu. Noroc ca vremea frumoasa mi-a ingaduit sa vad din nou marea. Week-end-ul asta am petrecut o gramada de timp pe plaja. Nisipul fin, sunetul valurilor, bataia vantului m-au facut sa uit pentru cateva momente.

Ar fi fost extrem de bine sa ne fi plimbat impreuna. Sa ne tinem de mana. Ori sa stam imbratisati pe nisip cu ochii la soarele care se stinge in mare. Trebuie inca un pic de rabdare insa.

Am stat ceva timp intrebandu-ma cum sa inchei povestea asta. Atatea chestii de spus. Atat de putin loc…

Apoi a venit un telefon. Cineva imi simtea si mie lipsa. Cineva statuse cu ochii pe telefon la fel ca mine. Cineva avea nevoie de atentie…

Si au trecut ceva mai mult de 7 zile.





Înainte – După

2 06 2009

Povesteam săptămâna trecută despre dezastrul de după furtună. Iată şi rezultatul final.

ÎNAINTE

Image and video hosting by TinyPic

DUPĂ

Image and video hosting by TinyPic